Arc de triumf

Un arc de triumf este un monument în formă de portic arcuit, cu una sau mai multe arcade, decorat bogat cu basoreliefuri și inscripții, amplasat pe o arteră de circulație sau într-o piață, ridicat pentru a sărbători o victorie militară (când pe sub el treceau cortegiile triumfale) sau în amintirea unui alt fapt însemnat.
Primele arcuri de triumf au fost construite de romani în Antichitate, fiecare fiind dedicat unui general victorios, iar modelul acestora a fost reluat în arhitectura modernă.
Temenii arc de triumf și arc triumfal pot fi folosiți și pentru arcada care separă în biserici corul de navă.
În biserici
[modificare | modificare sursă]Tot arc de triumf se numește și arcada care separă în biserici corul de navă,[1][2] termenii fiind folosiți în acest sens de regulă pentru bisericile cu o alcătuire occidentală (catolică sau protestantă). În mod alternativ se folosește si termenul de arc triumfal.[3]
Arcuri de triumf
[modificare | modificare sursă]- Antice
- Arcul lui Traian (Ancona) (100–116 d.Hr.)
- Arcul de triumf din Volubilis (216–217)
- Medievale
- Moderne
- Arcul de Triumf din Barcelona (1888)
- Arcul de Triumf din București (1922–1936)
- Arcul de Triumf din Chișinău (1840–1841)
- Arcul de Triumf din Paris (1806–1836)
- Arcul de Triumf din Phenian (1982)
Porți în formă de arc de triumf
[modificare | modificare sursă]- Poarta Brandenburg din Berlin, Germania
- Poarta sărutului a sculptorului Constantin Brâncuși, aflată la Târgu Jiu.
- Puerta del Carmen din Zaragoza, Spania
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Ileana Burnichioiu (). Biserici parohiale și capele private din comitatele Alba și Hunedoara (1200-1550). Cluj: Editura Mega. pp. 52, 56, 64, 103, 143, 140–142, ... ISBN 978-606-543-993-1. Accesat în – via academia.edu.
- ↑ Ioan Marian Țiplic; Zeno Karl Pinter; Maria Emilia Țiplic (). „52. Cenade, com. Cenade, jud. Alba. Punct: Biserica fortificată”. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. CIMEC. Accesat în .
- ↑ Andrei Dumitrescu. „Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți ● 2. Programul iconografic ● Arcul triumfal”. Arhiva Drăguț. Universitatea Națională de Arte din București, Departamentul de Istoria și Teoria Artei. Accesat în .