Pisanello
| Pisanello | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1395[1][2][3][4]  Pisa, Republica Pisa[5][6] |
| Decedat | 1455 (60 de ani)[1][2][3][7] Roma, Statele Papale[8] |
| Ocupație | pictor miniator[*] medalist desenator[*] |
| Limbi vorbite | italiană[2] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură[2] |
| Profesor pentru | Taddeo Crivelli[*] |
| Mișcare artistică | Veronese school[*] , Renașterea |
| Opere importante | Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul, Viziunea Sfântului Eustațiu, San Giorgio e la principessa[*], Codex Vallardi[*], Drawings in the Codex Vallardi[*], Prima medaglia di Lionello d'Este al Museo Correr[*], Prima medaglia di Sigismondo Pandolfo Malatesta al Museo Correr[*], Medaglia di Niccolò Piccinino al Museo Correr[*], drawings for Saint George and the princess[*], Seconda medaglia di Sigismondo Pandolfo Malatesta al Museo Correr[*] , Torneo-battaglia di Louvezerp[*] |
Modifică date / text  | |
Pisanello, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto)[9], (n. 1395, Pisa, Republica Pisa – d. 1455, Roma, Statele Papale) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional.
Opere
[modificare | modificare sursă]Pictură
[modificare | modificare sursă]- Fecioara în umilință, numită și Madona cu prepelița, Muzeul Castelvecchio, Verona.
- Bunavestire, monumentul Brenzoni, Biserica San Fermo Maggiore, Verona.
- Viziunea Sfântului Eustațiu (pe la 1435), tempera pe lemn, 55 x 65 cm, National Gallery, Londra.
- Sfântul Gheoghe și prințesa, (cca. 1436 - 1438), frescă transpusă pe pânză, Verona; la origine în capela Pelligrini din biserica Sant'Anastasia, astăzi în capela Giusti din aceeași biserică.
- Portretul unei prințese d'Este, Muzeul Luvru, Paris.
- Portretul lui Lionel d'Este (1441 ?), tempera pe lemn, 28 x 19 cm, Academia Carrara, Bergamo.
- Ispitirea Sfântului Anton (tabloul este uneori menționat sub un alt titul: Fecioara cu Pruncul, cu Sfântul Anton și Sfântul Gheorghe) (pe la anul 1445), tempera pe lemn, 47 x 29 cm, National Gallery, Londra.
Medalii
[modificare | modificare sursă]Pisanello a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri [10][11]. Pisanello a fost primul care a reinventat genul de medalie pe care îl cunoaștem astăzi.[12]. Artistul a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. A început cu crearea celebrei medalii a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane:
- Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul, creată de Pisanello, în 1438
- Medalia lui Gianfrancesco I Gonzaga, în 1439-1440
- Medalia lui Niccolò Piccinino, în 1439-1440
- Medalia lui Filippo Maria Visconti, în anul 1441
- Medalia lui Francesco Sforza, cam în anul 1442
- Prima medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, în anul 1445
- A doua medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, în anul 1445
- Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga, în anul 1447
- Medalia lui Vittorino da Feltre, prin anul 1447
- Medalia Ceciliei Gonzaga: Inocența și Unicornul, în peisaj nocturn, realizată de Pisanello, în anul 1447
- Medalia lui Belloto Cumano, în anul 1447
- Prima medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului (1449)
- A doua medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului (1449)
- A treia medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului (1449)
- Medalia lui Inigo d'Avalos (1449)
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]
Madonna di Palazzo Venezia (se pare că este cea dintâi pictură a lui Pisanello)
Madona cu prepelița, Muzeul Castelvecchio, Verona
Portretul lui Lionello d'Este, Academia Carrara, Bergamo
Viziunea Sfântului Eustațiu (1435), tempera pe lemn, 55 x 65 cm, National Gallery, Londra
Sfântul Gheorghe și Prințesa, (detaliu, calul)
Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul, creată de Pisanello, în 1438 (avers)
Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul (revers)
Medalia Ceciliei Gonzaga: Inocența și unicornul, în peisaj nocturn realizată de Pisanello, în anul 1447; OPVS PISAN I•PICT ORIS •M CCCC XLVII
,_madonna_di_palazzo_venezia.jpg)
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Pisanello” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 4 Biblioteca Națională a Franței. „Pisanello” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Pisanello”. British Museum person-institution thesaurus[*]. Wikidata Q18785969.
- ↑ „Pisanello” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Union List of Artist Names” (în engleză). Union List of Artist Names. . Wikidata Q2494649. Accesat în .
- ↑ „Store norske leksikon” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
- ↑ „Pisanello”. The Stuttgart Database of Scientific Illustrators 1450–1950[*]. Wikidata Q21417186.
- ↑ „Union List of Artist Names” (în engleză). Union List of Artist Names. . Wikidata Q2494649. Accesat în .
- ↑ Numit greșit Vittore Pisano de către Giorgio Vasari
- ↑ Federico Zeri, Un velo di silenzio, p. 33.
- ↑ Federico Zeri (n. 1921 – d. 1998) a fost un istoric și critic al artei italiene.
- ↑ AA.VV., Medaglie italiane del Rinascimento, Museo Nazionale del Bargello, Firenze 1983, p. 3.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Hugh Chisholm, ed (1911). Encyclopædia Britannica (eleventh ed.). Cambridge University Press.
- George Martin Richter, (August 1929). „Pisanello Studies I”. Burlington Magazine for Connoisseurs 55 (317): 58–61+64–66.
- E. Benezit, Dictionnaire des Peintres, Sculpteurs, Dessinateurs et Graveurs - Librairie Gründ, Paris, 1976; ISBN 2-7000-0156-7
- J. Turner, Grove Dictionary of Art, Oxford University Press, USA; new edition (2 ianuarie 1996); ISBN 0-19-517068-7
- G. Callan, A Renaissance Depicture of Nature: Pisanello at the National Gallery; The Art Book, Volume 9, Number 3, June 2002, pp. 7–9(3); Blackwell Publishing
- Raffaello Brenzoni, Pisanello, Pittore - exhibition catalog Florence, 1953
- Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence and Other Essays. Oxford University Press (Oxford, 1964).
- Giorgio Vasari; Adolfo Venturi, Gentile da Fabriano e il Pisanello, Firenze, 1896.
- George Francis Hill, Pisanello, London, 1905.
- Adolfo Venturi, Pisanello, Roma, 1939.
- Bernhard Dagenhart, Pisanello, Viena, 1941.
- Raffaello Brenzoni, Pisanello, Firenze, Olschki, 1952.
- Luigi Coletti, Pisanello, Milano, 1953.
- Renzo Chiarelli, Pisanello, Milano, 1958.
- L. Magagnato (a cura di), Da Altichiero a Pisanello, catalogo della mostra a Verona 1958, Verona, Neri Pozza, 1958. ISBN 978-88-7305-053-7
- Maria Fossi Todorow, I disegni del Pisanello e della sua cerchia, Olschki, 1966. ISBN 978-88-222-1660-1
- AA.VV., L'opera completa di Pisanello, Milano, Rizzoli, 1966. ISBN 978-88-17-24382-7
- Marcello Castrichini, Pisanello. Restauri ed interpretazioni, Ediart, 1996. ISBN 978-88-85311-29-9
- Federico Zeri, Un velo di silenzio, Rizzoli, 1999. ISBN 978-88-17-10059-5
