Suci

Sucii sau succii (în limba greacă Σούκοι sau Σύκοι, transliterat: S(o)ukoi) au fost un trib getic a cărui prezență a fost documentată pe un areal ce cuprinde partea de vest a Munților Haemus^[1](Munții Balcani), în zona Porții lui Traian,^[2] dar și la nord de Dunăre, lângă gura de vărsare a Oltului la Celeiu (Corabia), în județul Olt. De asemenea, tribul a fost localizat și în Dobrogea, la est de Durostorum (Silistra de astăzi), în județul Constanța.^[3]

Ambele centre politico-militare ale sucilor de lângă Dunăre s-au numit Sucidava,^[3] în timp ce pasul balcanic stăpânit de aceștia a fost cunoscut și sub denumirea de Trecătoarea Succilor.^[1]

Localizare

Membrii tribului au fost semnalați în trei regiuni:^[1]

în Munții Haemus,^[1] (Munții Balcani)^[2] unde exista Trecătoarea Succilor^[1] (identificată ulterior fie cu Sulu Derbend fie cu Demir Kapu^[1] sau cu Kapıhderbend^[4]), cândva controlată de acest trib.^[1] Conform lui Harry Thurston Peck^⁠(en)^[traduceți] pasul, cunoscut și ca Succorum Angustiae sau Porta Traiani se află în partea vestică a lanțului montan, permițând pe atunci comunicarea între Philippopolis^⁠(en)^[traduceți] și Serdica.^[2] Istoricul Tudor Dumitru îi localizează pe valea râului Hebru[s] (lat.).^[5] Există opinia că toponimul referitor la suci ar fi de origine indoeuropeană și că ar însemna „despicătură”.^[1]
în alte 2 locuri.^[3] Astfel, conform conform opiniei istoricului Tudor Dumitru, din zona Munților Balcani au migrat spre Dunăre două grupuri de populație:^[1]

Cele două Sucidave, în Dacia Romană.

Dava olteană a fost situată pe o cale de comunicație cu arealul Carpatic.

Prin valea râului Iskăr, dava vestică a sucilor avea legături cu teritoriile aflate la sud de Munții Balcani.

unul dintre aceste grupuri s-a așezat la Izvoarele (județul Constanța), întemeind aici la est de Durostorum o davă dobrogeană numită Sucidava,^[3] aflată în Scythia Minor^[6] identificându-se aici pe malul drept al Dunării și fortificația romană de mai târziu.^[7]
al doilea grup a trecut Dunărea și s-a așezat în Câmpia Romanaților la vest de vărsarea Oltului în Dunăre la Celeiu, Corabia (județul Olt). Aici au fondat Sucidava olteană, fortificație distrusă de romani anterior cuceririi Daciei de către aceștia,^[3] în secolul I e.n.,^[8] precum și o așezare în zona înconjurătoare care a avut legături cu lumea elenistică și cu cea a Republicii Romane.^[3] Această davă a reprezentat centrul politic și economic al tribului sucilor din perioada Daciei libere, fiind situată de-a lungul unei căi antice de comunicație care o conecta atât cu zona Carpaților cât și cu zona de sud a Balcanilor de-a lungul văii râului Iskăr.^[7] La vest și la est de suci se aflau triburile saldensilor și ordensilor, iar la nord cel al potulatensilor^⁠(en)^[traduceți])^[9] Așezarea civilă a sucilor s-a menținut însă, putând fi urmărită din perspectivă arheologică până în secolul al IV-lea,^[3] în timp ce pe platoul cetăți romano-bizantine de mai târziu locuirea autohtonilor a încetat în secolul I e.n.^[6] Sub stăpânirea romană, arealul a fost organizat politico-militar ca și Teritorrium Sucidavense.^[3]

Note

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Sucii, Tudor, 1976, p. 33
1 2 3 Harry Thurston Peck (1896). „Haemus”. Harpers Dictionary of Classical Antiquities. New York. Harper and Brothers. Accesat în 18 noiembrie 2025.
1 2 3 4 5 6 7 8 Sucii, Tudor, 1976, p. 34
↑ Hammer-Purgstall, Joseph von^⁠(en)^[traduceți]Büyük Osmanli Tarihi Arhivat în 11 decembrie 2025, la Wayback Machine. (Geschichte des osmanischen Reiches^⁠(de)^[traduceți]), Cilt 1; 1827; p. 222; accesat la 18 noiembrie 2025
↑ Tudor, Dumitru; Oltenia romană, ediția a III-a revizuită și adăugită; Editura Academiei Republicii Socialiste România; București; 1968; p. 140; accesat la 24 noiembrie 2025
1 2 Sucidava, Tudor, 1974, p. 12
1 2 en Pippidi, D. M. & Tudor, D.; Sucidava & Sucidava (Corabia) in Stillwell, Richard; The Princeton Encyclopedia of Classical Sites; Princeton University Press; 1976; pp. 864 (Pippidi, D. M.)-865 (Tudor, D.); accesat la 22 noiembrie 2025
↑ Sucidava, Tudor, 1974, p. 22
↑ en Grumeza, Ion (2009). Dacia: Land of Transylvania, Cornerstone of Ancient Eastern Europe. Hamilton Books, Bloomsbury. p. 104. ISBN 978-0-7618-4466-2.

Bibliografie

Tudor, Dumitru; Sucii; Magazin Istoric, anul X, nr.7 (112), iulie, 1976; pp.33-34
Tudor, Dumitru; Sucidava; Editura Scrisul Românesc; Craiova; 1974

[dumitru1976p33-1] 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Sucii, Tudor, 1976, p. 33

[htp1896-2] 1 2 3 Harry Thurston Peck (1896). „Haemus”. Harpers Dictionary of Classical Antiquities. New York. Harper and Brothers. Accesat în 18 noiembrie 2025.

[dumitru1976p34-3] 1 2 3 4 5 6 7 8 Sucii, Tudor, 1976, p. 34

[4] Hammer-Purgstall, Joseph von^⁠(en)^[traduceți]Büyük Osmanli Tarihi Arhivat în 11 decembrie 2025, la Wayback Machine. (Geschichte des osmanischen Reiches^⁠(de)^[traduceți]), Cilt 1; 1827; p. 222; accesat la 18 noiembrie 2025

[5] Tudor, Dumitru; Oltenia romană, ediția a III-a revizuită și adăugită; Editura Academiei Republicii Socialiste România; București; 1968; p. 140; accesat la 24 noiembrie 2025

[sucidava1974p12-6] 1 2 Sucidava, Tudor, 1974, p. 12

[princenton1976-7] 1 2 en Pippidi, D. M. & Tudor, D.; Sucidava & Sucidava (Corabia) in Stillwell, Richard; The Princeton Encyclopedia of Classical Sites; Princeton University Press; 1976; pp. 864 (Pippidi, D. M.)-865 (Tudor, D.); accesat la 22 noiembrie 2025

[8] Sucidava, Tudor, 1974, p. 22

[9] Grumeza, Ion (2009). Dacia: Land of Transylvania, Cornerstone of Ancient Eastern Europe. Hamilton Books, Bloomsbury. p. 104. ISBN 978-0-7618-4466-2.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]