Sari la conținut

Avort

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Avort

Procedură de avort la opt săptămâni de sarcină
Alte denumiriÎntreruperea sarcinii
Specialitate medicalăObstetrică, Ginecologie
ICD-11O04[1]  Modificați la Wikidata
ICD-10O04[1]  Modificați la Wikidata
ICD-9http://www.icd9data.com/getICD9Code.ashx?icd9=779.6
MeSHhttps://meshb.nlm.nih.gov/record/ui?ui=D000028
MedlinePlushttps://medlineplus.gov/ency/article/002912.htm
eMedicinehttps://emedicine.medscape.com/article/252560-overview
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Avortul (în latină fără naștere) reprezintă întreruperea unei sarcini prin îndepărtarea sau expulzarea unui embrion sau a unui făt.[2][3] Termenul „avort”, fără calificative, se referă, în general, la avortul indus,[4][5] sau la acțiunile deliberate de a pune capăt unei sarcini. Avortul care are loc fără intervenție este cunoscut sub denumirea de avort spontan sau „pierdere de sarcină”, și se produce în aproximativ 30–40% din totalul sarcinilor.[6][7] Motivele obișnuite pentru inducerea unui avort sunt alegerea momentului nașterii și limitarea numărului de copii în familie.[8][9] Alte motive includ sănătatea mamei, incapacitatea de a întreține un copil, violența domestică, lipsa sprijinului, sentimentul de a fi prea tânără, dorința de a-și finaliza studiile sau de a avansa în carieră, precum și incapacitatea sau refuzul de a crește un copil conceput în urma unui viol sau a unui incest.[9][10]

Avortul spontan

[modificare | modificare sursă]

Avortul spontan, cunoscut și sub denumirea de avort natural, reprezintă expulzarea involuntară a unui embrion sau a unui făt înainte de a 24-a săptămână de sarcină.[11] O sarcină care se încheie înainte de 37 de săptămâni de gestație și care are ca rezultat nașterea unui nou-născut viu este o „naștere prematură” sau o „naștere înainte de termen”.[12] Când un făt moare in utero după atingerea viabilității sau în timpul nașterii, acesta este denumit de obicei „născut mort”.[13] Nașterile premature și nașterile de copii morți nu sunt, în general, considerate avorturi spontane, deși utilizarea acestor termeni se poate suprapune uneori.[14]

Studiile efectuate pe femei însărcinate din SUA și China au arătat că între 40% și 60% dintre embrioni nu ajung la naștere.[15][16][17] Marea majoritate a avorturilor spontane au loc înainte ca femeia să-și dea seama că este însărcinată,[18] iar multe sarcini se întrerup spontan înainte ca medicii să poată detecta un embrion.[19] Între 15% și 30% din sarcinile cunoscute se încheie cu un avort spontan evident din punct de vedere clinic, în funcție de vârsta și starea de sănătate a femeii însărcinate.[20] 80% din aceste avorturi spontane au loc în primul trimestru.[21]

Cea mai frecventă cauză a avortului spontan în primul trimestru o reprezintă anomaliile cromozomiale ale embrionului sau fătului,[18][22] care reprezintă cel puțin 50% din cazurile de pierderi de sarcină precoce analizate.[23] Alte cauze includ afecțiunile vasculare (cum ar fi lupusul), diabetul, alte probleme hormonale, infecțiile și anomaliile uterine. Vârsta maternă înaintată și antecedentele de avorturi spontane ale femeii sunt cei doi factori principali asociați cu un risc mai mare de avort spontan. Un avort spontan poate fi cauzat și de un traumatism accidental; traumatismul intenționat sau stresul aplicat în scopul provocării unui avort spontan sunt considerate avort indus sau feticid.[24]

Avortul indus

[modificare | modificare sursă]
Situația legală în lume:

     legal la cerere

     legal doar în caz de viol, risc de moarte pentru mamă, boli grave fizice și mintale, malformații grave ale fătului și factori socioeconomici

     legal doar în caz de viol, risc de moarte pentru mamă, boli grave fizice și mintale, malformații grave ale fătului

     legal doar în caz de viol, risc de moarte pentru mamă, boli grave fizice și mintale

     legal doar în caz de risc de moarte pentru mamă, boli grave fizice și mintale

     legal doar în caz de risc de moarte pentru mamă

     Ilegal în orice situație

     lipsă date

Avortul indus este o procedură medicală menită să pună capăt unei sarcini.[25]

O sarcină poate fi întreruptă în mod intenționat în mai multe moduri. Metoda de avort depinde de vârsta gestațională a embrionului sau a fătului, care crește în greutate pe măsură ce sarcina avansează.[26][27] Legislația privind avortul, disponibilitatea la nivel regional și preferințele personale ale femeii și ale medicului ei pot influența alegerea femeii cu privire la o anumită procedură de avort.

Avorturile pot fi clasificate ca fiind terapeutice sau elective. Atunci când un avort este efectuat din motive medicale, procedura este denumită avort terapeutic. Motivele medicale pentru avortul terapeutic includ salvarea vieții femeii însărcinate, prevenirea afectării sănătății fizice sau mintale a femeii, prevenirea nașterii unui copil care va avea o probabilitate semnificativ crescută de mortalitate sau morbiditate, și reducerea numărului de fetuși pentru a diminua riscurile pentru sănătate asociate sarcinii multiple.[28] Un avort este denumit electiv sau voluntar atunci când este efectuat la cererea femeii din motive nemedicale.[18]

Aproximativ una din cinci sarcini la nivel mondial se încheie cu un avort indus.[29] În Statele Unite, majoritatea avorturilor rezultă din sarcini neplanificate.[30]

În România

[modificare | modificare sursă]

În România este cunoscut cazul interzicerii avortului din anul 1966, ca măsură de creștere demografică. Decretul nr. 770 din 29 septembrie 1966 prevedea următoarele:

Având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecințe asupra sănătății femeii și aduce mari prejudicii și sporului natural al populației, Consiliul de Stat al Republicii Populare România decretează:
Art. 1. — Întreruperea cursului sarcinii este interzisă.[31]

În mod cu totul excepțional avortul era permis doar în câteva situații limită, cum ar fi: punerea în pericol a vieții mamei, boli grave sau ereditare, invaliditate fizică sau psihică gravă, vârsta mamei de peste 45 de ani sau dacă sarcina era urmare a unui viol sau a unui incest. Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte circumstanțe era considerată infracțiune și se pedepsea conform Codului Penal.[32]

Aplicarea prevederilor decretului a condus la producerea unei creșteri pe termen scurt a ratei natalității – generația „decrețeilor”. În același timp, aplicarea cu duritate și lipsă de umanism a acestei politici demografice, s-a soldat cu grave încălcări ale drepturilor omului și ale demnității individului, în special al femeilor, care se vedeau reduse la rolul elementar de reproducător biologic.

„Modelul unui avort era aparent simplu și bine definit. Existau patru pași importanți în efectuarea unui avort:

  1. la locul de muncă - o cunoștință îți făcea legătura sau te ducea la
  2. o aborționistă, un doctor (mai rar) sau o asistentă - îți punea sonda și apoi plecai
  3. acasă - avea loc de obicei avortul propriu-zis și începea calvarul în cazul în care era nereușit, ajungând astfel la
  4. spital – de unde situația devenea ambiguă pentru că existau:
    • doctori care acceptau avortul și acest lucru însemna viața, chiar dacă mai treceai prin câteva chinuri;
    • doctori care refuzau avortul și atunci erai aproape sigur condamnată la moarte.”[33]

Deși multe dintre femeile care au făcut avort au supraviețuit fizic ele au rămas marcate cu profunde sechele psihologice. În spatele acestei aparente resemnări se ascunde revolta. Revoltă că au fost folosite, că pentru o perioadă de timp (pentru ele, cei mai frumoși ani ai vieții), ele nu și-au aparținut lor, ci au fost proprietate de stat.[34]

Aceste realități sunt reflectate și în datele statistice. Astfel, în 1988 rata mortalității materne (decese din cauza maternității la 100.000 de născuți vii) în România era de departe cea mai mare din Europa – 210 decese, comparativ cu Albania – 100, U.R.S.S. – 45, Bulgaria – 40, Ungaria – 21, Polonia – 15, Germania – 8, Italia – 6 sau Norvegia – 4 decese.[35]

Legalizarea avortului s-a făcut la sfârșitul anului 1989, ca una din măsurile de tip reparatoriu obținute în urma revoluției. Accesul la mijloacele moderne de planificare familială face ca numărul avorturilor să fie în scădere. Efectele avortului asupra fertilității este recunoscut. În România, în perioada 1990-1994, rata fertilității ar fi fost cu 80-90 % mai mare în absența avorturilor voluntare (Zamfir, 1998: 107).

Conform legislației actuale (noul cod penal intrat în vigoare în 2014) avortul este permis în condițiile stabilite de lege (Art. 201(1)(c) si Art. 201(6) - nerespectarea acestor condiții fiind încriminată.[36]

Avortul în medicina veterinară

[modificare | modificare sursă]

În medicina veterinară, avortul toxialimentar și infecțios reprezintă întreruperea gestației și expulzarea fătului, mort sau neviabil, din cauza hrănirii incomplete și neraționale (lipsa de vitamine și săruri minerale, furaje alterate) și a unor infecții microbiene, virotice sau parazitare (bruceloză, vibrioză, salmoneloză etc.)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Organizația Mondială a Sănătății (). „ICD-10 Online version”. Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite (în engleză). Organizația Mondială a Sănătății. Wikidata Q13610440.
  2. ↑ Kulczycki A. „Abortion”. Oxford Bibliographies. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ Rao, Radhika (). „Abortion”. Oxford Constitutional Law. Oxford University Press. doi:10.1093/law:mpeccol/e67.013.67. Accesat în .
  4. ↑ „abortion”. Oxford English Dictionary. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în .
  5. ↑ „Abortion (noun)”. Oxford Living Dictionaries. Arhivat din original la . Accesat în . [mass noun] The deliberate termination of a human pregnancy, most often performed during the first 28 weeks of pregnancy
  6. ↑ The Johns Hopkins Manual of Gynecology and Obstetrics (ed. 4). Lippincott Williams & Wilkins. . pp. 438–439. ISBN 978-1-4511-4801-5. Arhivat din original la .
  7. ↑ „How many people are affected by or at risk for pregnancy loss or miscarriage?”. NICHD. . Arhivat din original la . Accesat în .
  8. ↑ Chae, Sophia; Desai, Sheila; Crowell, Marjorie; Sedgh, Gilda (). „Reasons why women have induced abortions: a synthesis of findings from 14 countries”. Contraception. 96 (4): 233–241. doi:10.1016/j.contraception.2017.06.014 Accesibil gratuit. PMC 5957082 Accesibil gratuit. PMID 28694165. In most countries, the most frequently cited reasons for having an abortion were socioeconomic concerns or limiting childbearing. With some exceptions, little variation existed in the reasons given by women's sociodemographic characteristics. Data from three countries where multiple reasons could be reported in the survey showed that women often have more than one reason for having an abortion.
  9. 1 2 „The limitations of U.S. statistics on abortion”. Issues in Brief. New York: The Guttmacher Institute. . Arhivat din original la .
  10. ↑ Stotland, Nada L (iulie 2019). „Update on Reproductive Rights and Women's Mental Health”. The Medical Clinics of North America. 103 (4): 751–766. doi:10.1016/j.mcna.2019.02.006. PMID 31078205.
  11. ↑ Churchill Livingstone medical dictionary. Edinburgh New York: Churchill Livingstone Elsevier. . ISBN 978-0-443-10412-1. The preferred term for unintentional loss of the product of conception prior to 24 weeks' gestation is miscarriage.
  12. ↑ AnnasGJ, Elias S (). „51. Legal and Ethical Issues in Obstetric Practice”. În Gabbe SG, Niebyl JR, Simpson JL. Obstetrics: Normal and Problem Pregnancies (ed. 5th). Churchill Livingstone. p. 669. ISBN 978-0-443-06930-7. A preterm birth is defined as one that occurs before the completion of 37 menstrual weeks of gestation, regardless of birth weight.
  13. ↑ Stillbirth. Concise Medical Dictionary. Oxford University Press. . ISBN 978-0-19-955714-1. Arhivat din original la . birth of a fetus that shows no evidence of life (heartbeat, respiration, or independent movement) at any time later than 24 weeks after conception
  14. ↑ „7 FAM 1470 Documenting Stillbirth (Fetal Death)”. United States Department of State. . Arhivat din original la . Accesat în .
  15. ↑ Annas GJ, Elias S (). „24. Pregnancy loss”. În Gabbe SG, Niebyl JR, Simpson JL. Obstetrics: Normal and Problem Pregnancies (ed. 5th). Churchill Livingstone. ISBN 978-0-443-06930-7.
  16. ↑ Jarvis GE (). „Early embryo mortality in natural human reproduction: What the data say [version 2; peer review: 2 approved, 1 approved with reservations]”. F1000Research. 5: 2765. doi:10.12688/f1000research.8937.2 Accesibil gratuit. PMC 5443340 Accesibil gratuit. PMID 28580126.
  17. ↑ Jarvis GE (). „Estimating limits for natural human embryo mortality [version 1; peer review: 2 approved]”. F1000Research. 5: 2083. doi:10.12688/f1000research.9479.1 Accesibil gratuit. PMC 5142718 Accesibil gratuit. PMID 28003878.
  18. 1 2 3 Schorge JO, Schaffer JI, Halvorson LM, Hoffman BL, Bradshaw KD, Cunningham FG, ed. (). „6. First-Trimester Abortion”. Williams Gynecology (ed. 1). McGraw-Hill Medical. ISBN 978-0-07-147257-9.
  19. ↑ Katz VL (). „16. Spontaneous and Recurrent Abortion – Etiology, Diagnosis, Treatment”. În Katz VL, Lentz GM, Lobo RA, Gershenson DM. Katz: Comprehensive Gynecology (ed. 5 th). Mosby. ISBN 978-0-323-02951-3.
  20. ↑ Stovall TG (). „17. Early Pregnancy Loss and Ectopic Pregnancy”. În Berek JS. Novak's Gynecology (ed. 13). Lippincott Williams & Wilkins. ISBN 978-0-7817-3262-8.
  21. ↑ Cunningham FG, Leveno KJ, Bloom SL, Spong CY, Dashe JS, Hoffman BL, Casey BM, Sheffield JS, ed. (). Williams Obstetrics (ed. 24th). McGraw Hill Education. ISBN 978-0-07-179893-8.
  22. ↑ Stöppler MS. Shiel Jr WC, ed. „Miscarriage (Spontaneous Abortion)”. MedicineNet.com. WebMD. Arhivat din original la . Accesat în .
  23. ↑ Jauniaux E, Kaminopetros P, El-Rafaey H (). „Early pregnancy loss”. În Whittle MJ, Rodeck CH. Fetal medicine: basic science and clinical practice. Edinburgh: Churchill Livingstone. p. 837. ISBN 978-0-443-05357-3. OCLC 42792567.
  24. ↑ „Abortion”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în .
  25. ↑ Cheng L (). „Surgical versus medical methods for second-trimester induced abortion”. The WHO Reproductive Health Library. World Health Organization. Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ Stubblefield PG (). „10. Family Planning”. În Berek JS. Novak's Gynecology (ed. 13). Lippincott Williams & Wilkins. ISBN 978-0-7817-3262-8.
  27. ↑ Bartlett LA, Berg CJ, Shulman HB, Zane SB, Green CA, Whitehead S, Atrash HK (). „Risk factors for legal induced abortion-related mortality in the United States”. Obstetrics & Gynecology. 103 (4): 729–737. doi:10.1097/01.AOG.0000116260.81570.60 Accesibil gratuit. PMID 15051566.
  28. ↑ Roche NE (). „Therapeutic Abortion”. eMedicine. Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ Sedgh G, Singh S, Shah IH, Ahman E, Henshaw SK, Bankole A (februarie 2012). „Induced abortion: incidence and trends worldwide from 1995 to 2008” (PDF). Lancet. 379 (9816): 625–632. doi:10.1016/S0140-6736(11)61786-8. PMID 22264435. Arhivat din original (PDF) la . Because few of the abortion estimates were based on studies of random samples of women, and because we did not use a model-based approach to estimate abortion incidence, it was not possible to compute confidence intervals based on standard errors around the estimates. Drawing on the information available on the accuracy and precision of abortion estimates that were used to develop the subregional, regional, and worldwide rates, we computed intervals of certainty around these rates (webappendix). We computed wider intervals for unsafe abortion rates than for safe abortion rates. The basis for these intervals included published and unpublished assessments of abortion reporting in countries with liberal laws, recently published studies of national unsafe abortion, and high and low estimates of the numbers of unsafe abortion developed by WHO.
  30. ↑ Finer LB, Frohwirth LF, Dauphinee LA, Singh S, Moore AM (septembrie 2005). „Reasons U.S. women have abortions: quantitative and qualitative perspectives” (PDF). Perspectives on Sexual and Reproductive Health. 37 (3): 110–118. doi:10.1111/j.1931-2393.2005.tb00045.x. PMID 16150658. Arhivat din original (PDF) la .
  31. ↑ Decret nr. 770 din 29 septembrie 1966, în „Buletinul Oficial“, II, nr. 60, partea I, 1 octombrie 1966
  32. ↑ Decret nr. 770/1966
  33. ↑ Elena Bărbulescu, Femeia și avortul în perioada 1966–1989, Universitatea “Babeș Bolyai”, în „Anuarul de istorie orală“, Editura Presa Universitară Clujeană, nr.1, 1998, p.180–181
  34. ↑ Elena Bărbulescu, Femeia și avortul ..., p.181
  35. ↑ Constantin Grigorescu (coord.), Nivelul dezvoltării economico-sociale a României în context european — 1989, Editura Expert, București, 1993, p. 247
  36. ↑ „Noul Cod Penal (2014)”. Arhivat din original la . Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Cristina Ștefan.
  • Gilligan, Carol, 1994, In a diferent Voice. Psihological theory and women’s development, Massachusets and London: Harvard University Press.
  • Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre natură femei și morală, București: Ed. Alternative.
  • Oprescu, Dan, 1997, Filosofia avortului, București: Ed.Trei.
  • Thomson, J.J., 1991 “O pledoarie pentru avort’’, în vol. Etică aplicată, (ed.) Miroiu Adrian, Bucuresti: Ed. Alternative.
  • Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu Lazăr, 1993, Dicționar de sociologie, București: Ed. Babel.
  • Zamfir, Elena, Zamfir Cătălin, 1998, Politici sociale în România, București, Ed. Alternative.
  • https://www.youtube.com/watch?v=E-CtduE9sMA, canalul youtube care promovează educația sexuală în școli;

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Avort&oldid=18010504