Sari la conținut

Dimitrie Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Nu confundați cu Dimitrie Ghica-Comănești.
Dimitrie Ghica

foto 1880
Date personale
Poreclăbeizadea Mitică Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiGrigore IV Ghica
Maria Hangerli Modificați la Wikidata
FamilieDinastia Ghica Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCharlote Duport
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână Modificați la Wikidata
Al 10-lea prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deNicolae Golescu
Succedat deAlexandru Golescu
Ministru al afacerilor externe Modificați la Wikidata
Președintele Crucii Roșii Române Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Președinte al Senatului României Modificați la Wikidata
Ministru al apărării Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dimitrie Ghica, poreclit Beizadea Mitică (n. , București, Țara Românească – d. , București, România), a fost un politician român, ministru în varii guverne și cel de-al zecelea prim-ministru al României din partea Partidului Conservator între 16 noiembrie 1868-27 ianuarie 1870. A ocupat și alte portofolii în alte guverne.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Născut în Familia Ghica, ca fiu al domnitorului din Țara Românească Grigore Dimitrie Ghica, vlăstar domnesc (i se spunea beizadea Mitică). Studii militare la Viena și Berlin. O vreme a fost ofițer în garda imperială rusă (1838-1839).

În țară a funcționat mai întâi ca membru al Curții de Apel București. Apoi a fost numit, succesiv, prefect al Poliției (1855-1857) și primar al Capitalei[necesită citare].

Deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri – ultimul Guvern al Munteniei – în perioada 19 iulie 1861-22 ianuarie 1862. Președinte al Senatului României, în legislaturile din perioadele 17 noiembrie 1879-8 septembrie 1888 și 9 decembrie 1895-15 februarie 1897.

Ca efor al Spitalelor civile a avut contribuții determinante în construirea unor unități sanitare în București. Modernizarea orașului montan Sinaia i-a stat, de asemenea, în preocupări. În ultimul Guvern pe care l-a condus, a deținut și portofoliul Lucrărilor Publice.

A fost căsătorit cu Charlote Duport.

Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]

    Bibliografie suplimentară

    [modificare | modificare sursă]
    • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 154–156 

    Legături externe

    [modificare | modificare sursă]



    Predecesor:
    Nicolae Golescu    		 Ministrul Afacerilor Externe
    29 noiembrie 1869 – 1 februarie 1870    		 Succesor:
    Nicolae Calimachi-Catargiu
    Predecesor:
    Ion Brătianu    		 Prim-ministrul României
    28 noiembrie 1868 – 14 februarie 1870    		 Succesor:
    Nicolae Golescu


    Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dimitrie_Ghica&oldid=18051119