Montpellier

Montpellier
Montpelhièr
—  comună din Franța și oraș mare  —
Drapel Stemă
Montpellier (Franța) Poziția geografică în Franța
Coordonate: 43°36′39″N 3°52′38″E ({{PAGENAME}})43.610919444444; 3.8772305555556
Țară	Franța
Regiune	Occitania
Departament	Hérault
Guvernare
- maire de Montpellier[*][[maire de Montpellier |​]]	Michaël Delafosse[*]​ (Partidul Socialist, 4 iulie 2020)
Suprafață
- Total	56,88 km²
Altitudine	14 m.d.m.
Populație (2023)
- Total	310.240 locuitori
Cod poștal	34000
Prefix telefonic	467
Localități înfrățite
- 14 orașe înfrățite	listă
Prezență online
site oficial GeoNames OpenStreetMap relation ID Facebook Places
Poziția localității Montpellier Poziția localității Montpellier

Montpellier (pronunțat [mɔ̃pəlje]) este un oraș în sudul Franței, prefectura departamentului Hérault și capitala regiunii Languedoc-Roussillon. Este centrul metropolitan și un centru de echilibru al Occitaniei. Montpellier este situat în sudul Franței, pe o axă majoră de transport, care unește Spania la vest, cu Italia la est. Situat în apropiere de Marea Mediterană (7,1 km), acest oraș se învecinează cu Béziers (69 km sud-vest) și Nîmes (52 km nord-est).

Cu aproape 300.000 de locuitori, orașul Montpellier este a șaptea municipalitate din Franța și al treilea oraș ca mărime de la marea Mediterană (după Marsilia și Nisa). În anul 2017 aglomerarea urbană Montpellier număra 607.896 de locuitori, iar mediul urban de locuitori.

Istoric

Perioada medievală

Turnul Babote

În Evul Mediu timpuriu, orașul episcopal învecinat Maguelone era principala așezare din zonă, însă raidurile piraților au încurajat mutarea așezărilor ceva mai departe de coastă. În 737, Carol Martel a distrus Maguelone.

Montpellier, menționat pentru prima dată într-un document din 985, a fost întemeiat de o dinastie feudală locală, cea a Guilhemilor, care a unit două cătune și a construit un castel și ziduri în jurul așezării astfel formate. Numele provine din latina medievală mons pisleri, „Muntele drobului”, o referire la drobul (în latină pastellus, pestellus) folosit local pentru vopsit. În zonă nu există un „munte” propriu-zis, mons referindu-se la o grămadă de pietre. În 986 începe seria seniorilor de Montpellier, cu Guilhem I de Montpellier. În secolul al X-lea, orașul era format din două părți, Montpellier și Montpelliéret. În 1160 funcționa deja școala de drept.

Castelul de apă din Peyrou

Cele două turnuri păstrate ale zidurilor orașului, Tour des Pins și Tour de la Babotte, au fost construite mai târziu, în jurul anului 1200. Montpellier a căpătat importanță în secolul al XII-lea, ca centru comercial cu legături în întreaga lume mediteraneeană și cu o bogată viață culturală evreiască, ce a înflorit într-o tradiție de toleranță față de musulmani, evrei și [[Catarism|catari], iar mai târziu față de protestanți. Guilhem al VIII-lea de Montpellier a acordat, în 1180, libertatea de a preda medicina la Montpellier oricui dorea. Facultățile de drept și de medicină ale orașului au fost înființate în 1220 de cardinalul Conrad de Urach, legat al papei Honoriu al III-lea; de-a lungul secolelor, facultatea de medicină a fost unul dintre principalele centre de învățământ medical din Europa. Această epocă a marcat apogeul importanței orașului Montpellier. Orașul a intrat în stăpânirea regilor Aragonului în 1204, prin căsătoria lui Petru al II-lea al Aragonului cu Maria de Montpellier, care a primit orașul și teritoriile sale ca parte a zestrei.

Montpellier a obținut o cartă în 1204, când Petru și Maria au confirmat libertățile tradiționale ale orașului și i-au acordat dreptul de a-și alege anual doisprezece consuli conducători. Sub regii Aragonului, Montpellier a devenit un oraș foarte important, un mare centru economic și principalul centru al comerțului cu mirodenii din Regatul Franței. Era, la acea vreme, al doilea sau al treilea oraș ca importanță al Franței, cu circa 40.000 de locuitori înainte de Moartea Neagră. Montpellier a rămas în stăpânirea coroanei aragoneze până când a trecut la Iacob al III-lea de Mallorca, care a vândut orașul regelui francez Filip al VI-lea în 1349, pentru a strânge fonduri necesare luptei sale cu Petru al IV-lea al Aragonului.

De la mijlocul secolului al XIV-lea până la Revoluția Franceză (1789), Montpellier a făcut parte din provincia Languedoc.

Renașterea

În secolul al XIV-lea, Papa Urban al VIII-lea a dăruit orașului Montpellier o nouă mănăstire închinată Sfântului Petru, remarcabilă prin porticul neobișnuit al capelei sale, susținut de două turnuri înalte, oarecum asemănătoare unor rachete. Cu o importanță în continuă creștere, orașul a primit în cele din urmă un episcop, mutat de la Maguelone în 1536, iar imensa capelă a mănăstirii a devenit catedrală. În 1432, Jacques Cœur s-a stabilit în oraș, care a devenit un important centru economic, până în 1481, când Marsilia l-a umbrit în acest rol.

După Reformă

În perioada Reformei din secolul al XVI-lea, mulți dintre locuitorii orașului Montpellier au devenit protestanți (sau hughenoți, cum erau numiți în Franța), iar orașul a devenit un bastion al rezistenței protestante față de coroana catolică a Franței. Montpellier s-a numărat printre cele mai importante dintre cele 66 de villes de sûreté („orașe de siguranță” sau „orașe protejate”) pe care Edictul de la Nantes le-a acordat hughenoților. Instituțiile politice ale orașului și universitatea au fost predate în întregime hughenoților.

Tensiunile tot mai mari cu Parisul l-au determinat pe regele Ludovic al XIII-lea să asedieze orașul în 1622. Un armistițiu a pus capăt, pe 12 octombrie 1622, celor 40 de zile de bombardament, hughenoții acceptând acordul de pace pe 18 octombrie. Condițiile păcii prevedeau demolarea fortificațiilor orașului și construirea citadelei regale din Montpellier, pentru a asigura controlul guvernului asupra orașului. Universitatea și consulatul au fost preluate de partida catolică. Chiar înainte de Edictul de la Alès din 1629, conducerea protestantă dispăruse, iar ville de sûreté nu mai exista.

Ludovic al XIV-lea a făcut din Montpellier capitala provinciei Bas-Languedoc, iar orașul a început să se înfrumusețeze prin construirea promenadei Peyrou, a Esplanadei și a unui mare număr de case în centrul istoric.

Revoluția Franceză

După Revoluția Franceză, orașul a devenit capitala departamentului Hérault, mult mai mic ca întindere.

Istoria modernă

În secolul al XIX-lea, orașul a prosperat datorită culturii vinului, pe care a putut-o dezvolta grație abundenței de soare de pe tot parcursul anului. Consumul de vin din Franța le-a permis locuitorilor din Montpellier să se îmbogățească considerabil.

Cartiere

Începând din 2001, Montpellier este împărțit în șapte cartiere oficiale, la rândul lor subdivizate în sub-cartiere. Fiecare dintre acestea dispune de un consiliu de cartier.

• Montpellier-Centre: centrul istoric (Écusson), Comédie, Gares, Faubourg Boutonnet, Saint-Charles, Faubourg Saint-Jaume, Peyrou, Les Arceaux, Figuerolles, Faubourg du Courreau, Gambetta, Clémenceau, Méditerranée, boulevard de Strasbourg, Le Triangle, Polygone, Antigone, Nouveau-Monde, Parc à Ballons, Les Aubes, Les Beaux-Arts, Saint-Lazare.
• Croix-d'Argent: avenue de Toulouse, Croix d'Argent, Mas Drevon, Tastavin, Lemasson, Garosud, Mas de Bagnères, Mas Nouguier, Les Sabines, Lepic, Pas du Loup, Estanove, Les Bouisses, Val-de-Crozes, Bagatelle.
• Les Cévennes: Les Cévennes, Alco, Le Petit Bard, Pergola, Saint-Clément, Clémentville, Las Rebès, La Chamberte, La Martelle, Montpellier-Village, Les Grisettes, Les Grèzes.
• Mosson: La Mosson, Celleneuve, La Paillade, Les Hauts-de-Massane, Le Grand-Mail, Les Tritons.
• Hôpitaux-Facultés: Malbosc, Saint-Priest, Euromédecine, Zolad, Plan des 4 Seigneurs, Hôpitaux, IUT, Père Soulas, Universités, Vert-Bois, Hauts de Boutonnet, Aiguelongue, Justice, Parc zoologique de Lunaret, Agropolis.
• Port-Marianne: La Pompignane, Richter, Millénaire, Jacques Cœur, Consuls de Mer, Grammont, Odysseum, Montaubérou, La Méjanelle, Cambacérès.
• Prés d'Arènes: Les Prés d'Arènes, Avenue de Palavas, La Rauze, Tournezy, Saint-Martin, Les Aiguerelles, Pont-Trinquat, Cité Mion.

Demografie

Întreaga arie metropolitană a avut o populație de 813.272 de locuitori la recensământul din 2020. Într-un studiu realizat de INSEE între 2017 și 2023, Montpellier a înregistrat cea mai puternică creștere demografică dintre orașele franceze cu peste 100.000 de locuitori (+1,4%). De-a lungul celei mai mari părți a istoriei sale, și chiar și astăzi, Montpellier este cunoscut pentru semnificativa sa populație, moștenire și influență spaniolă. Montpellier găzduiește, de asemenea, comunități importante de marocani, algerieni și italieni.

Montpellier văzut din satelitul Spot

Geografie

Orașul este situat pe un teren deluros, la 10 km (6 mi) distanță de coasta Mediteranei, pe râul Lez.

Montpellier se află la 170 km (106 mi) de Marsilia, la 242 km (150 mi) de Toulouse și la 748 km (465 mi) de Paris. Orașul este relativ aproape de Nîmes, la doar 50 km (31 mi).

Cel mai înalt punct al orașului Montpellier este Place du Peyrou, la o altitudine de 57 m (187 ft). Orașul este construit pe două coline, Montpellier și Montpelliéret, astfel că unele dintre străzile sale prezintă diferențe mari de altitudine. Unele străzi sunt, de asemenea, foarte înguste și vechi, ceea ce le conferă un farmec mai intim.

Climă

Montpellier are un climat mediteranean (Köppen Csa), cu ierni răcoroase și umede și veri calde și destul de secetoase. Media lunară variază de la 7,2 °C (45,0 °F) în ianuarie până la 24,1 °C (75,4 °F) în iulie. Precipitațiile sunt de aproximativ 630 millimetrui (24,8 in) și sunt cele mai abundente toamna și iarna, dar nu lipsesc nici vara. Temperaturile extreme au variat de la −17,8 °C (−0,04 °F) înregistrată la 5 februarie 1963 și până la 43,5 °C (110,3 °F) la 28 iunie 2019.

Educație

ENAC

• E-Artsup
• École nationale de l'aviation civile
• École pour l'informatique et les nouvelles technologies
• Montpellier Business School

Transport

Linia 1 a rețelei de tramvai, la stația Corum

Montpellier este deservit de căile ferate, inclusiv de trenurile de mare viteză TGV. Principala gară a orașului este Saint-Roch. Din 2018, există și o gară pe calea ferată de mare viteză care leagă Nîmes și Montpellier de LGV Méditerranée, numită Montpellier-Sud de France.

Harta rețelei de tramvai din Montpellier

Aeroportul Montpellier – Méditerranée este situat în zona Fréjorgues, în orașul Mauguio, la sud-est de Montpellier.

Transports de l'agglomération de Montpellier (TaM) administrează transportul public al orașului, inclusiv rețeaua de tramvai de 56-kilometru (35 mi), formată din cinci linii și mai multe parcări. Linia 1 circulă de la Mosson, în vest, până la Odysseum, în est. Linia 2 circulă de la Jacou, în nord-est, până la St. Jean-de-Vedas, în sud-vest. Liniile 3 și 4 au fost inaugurate în aprilie 2012. Linia 3, cu o lungime de 22,4-kilometru (13,9 mi), leagă Juvignac de Pérols, cu o ramură spre Lattes, deservind 32 de stații. Linia 4 înconjoară centrul orașului și funcționează ca linie de conexiune între diferitele brațe ale rețelei de tramvai. Acestea se intersectează la stațiile Gare St. Roch, Rives du Lez și Corum.

Din 2019, au fost investiți 440 de milioane de euro în construcția celei de-a 5-a linii de tramvai, care leagă sudul, de la Lavérune, de nordul orașului, până la Clapiers. Aceasta a fost inaugurată pe 20 decembrie 2025.

Începând cu 21 decembrie 2023, transportul public este gratuit pentru toți locuitorii. Anterior, toți rezidenții cu vârsta sub 18 ani și peste 65 de ani beneficiau de transport gratuit începând cu 1 septembrie 2021.

TaM administrează, de asemenea, sistemul extins de închiriere de biciclete Vélomagg', lansat în iunie 2007, care cuprinde 1.200 de biciclete și 50 de stații.

Personalități născute aici

• Sébastien Bourdon (1616 - 1671), pictor;
• Auguste Comte (1798 - 1857), sociolog, filozof;
• Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc (1803 - 1874), istoric;
• Charles Bernard Renouvier (1815 - 1903), filozof;
• Frédéric Bazille (1841 - 1870), pictor;
• Léon Cauvy (1874 - 1933), pictor;
• Léo Malet (1909 - 1996), romancier;
• Jean-Luc Dehaene (1940 - 2014), om politic flamand, europarlamentar;
• Loïc Wacquant (n. 1960), sociolog.

Vezi și

• Listă de orașe în Franța

Arcul de triumf Peyrou